Anul trecut am incercat pentru prima data sa adaptez o reteta de scones, pentru a obtine o varianta babyfriendly. Cum vechiul telefon a suferit acum ceva timp un tragic accident, nu reusesc sa mai gasesc fotografiile cu incercarea de atunci, cand am folosit zmeura congelata, in loc de afine, cum am folosit acum. Bine ca reteta a fost pastrata bine, caci am fost cuceriti cu totii. Nici nu stiu de ce a trecut atata timp fara sa mai fac. Pentru cine nu a aflat inca ce sunt scones, va spun acum ca sunt niste “biscuiti” cu care britanicii se delecteaza cand savureaza ceaiul. Sunt deliciosi, aromati, fragezi, mooooi in interior si cu o crusta foarte putin crocanta la exterior. Desi nu am folosit zahar sau alt indulcitor, va asigur ca sunt geniali. Untul da o aroma desavarsita, care invadeaza bucataria in timpul coacerii. Se pot servi simpli, cu sos de fructe proaspete, cu unt de arahide, cu iaurt sau alt derivat lactat, iar mamicile carora le place cafeaua cu siguranta vor fi incantate sa-i serveasca alaturi.

Voiam ceva pufos, cu branza, nici prea dulce, dar nici sarat, asa ca au rezultat niste mini checuri cu crema de branza, afine si migdale, super pufoase si delicioase.

Chifle norvegiene, dulci, pufoase, cu cardamom, crema de migdale si fulgi de cocos.

Galuste din cartofi cu prune, fierte si invelite intr-o crusta de biscuiti amaretti.

Crocante la exterior si pufoase la interior. Un mod excelent de a folosi excesul de maia.

Inainte sa plecam in vacanta, am facut provizii serioase de saratele. Cum pentru acestea am folosit doar galbenusuri de oua, nu puteam risipi nici albusurile. Drept urmare, pentru drum am improvizat o delicioasa prajitura cu caju, cocos si unt de arahide. Nimic nu a mai ramas dupa drumul cu trenul pana la munte. Ciresel a fost foarte incantat de ea, mai ales ca a muncit cot la cot cu mine pentru a realiza prajitura.