De ceva timp, tot visam niste covrigi umpluti. Pana la urma, am facut melci. Aseara mi-am indeplinit visul, dar tot procesul a fost ca o comedie in 3 acte, dupa cum urmeaza. Am coborat in bucatarie pe la 9 seara, am facut rapid un aluat cu ce aveam la indemana si l-am lasat la dospit, acoperit cu un prosop curat, la temperatura camerei. Cand ma grabesc, pun aluatul la dospit in slow cooker, pe functia mentinere cald, insa acum voiam sa adoarma Ciresel sa ma pot desfasura in liniste. Dupa o ora, cum Ciresel inca nu avea chef de somn, m-am dus sa vad in ce stare era aluatul. Crescuse foarte frumos, l-am mai framantat putin si l-am impartit in 12 bile egale. Le-am pudrat cu faina si le-am acoperit din nou cu prosopul, caci cineva ma solicita in mod special. Asa ca, pana m-am apucat de umplut covrigii, a mai trecut inca o ora. In concluzie, cele vreo 2 ore de dospire au ajutat mult, insa cred ca este suficienta si doar o ora, daca nu aveti timp mai mult la dispozitie.