Luna trecuta, ca sa nu ma omoare alergiile, am mancat la fel de mult ardei iute cat populatia unui catun. Cum punea bunica sare in sarmale pun si eu iuteala si se ajunge tot la intrebarea, “o fost cutremur cand ai turnat-o?” Sinusurile mi-s mai tefere, dar de puiul asta dulce-picant nu ma mai satur. In ce l-am marinat de-i asa bun? Sos de soia, sriracha, sambal, boia afumata, ghimbir, ulei de masline, miere si - nu rade, citeste nainte - putin gem de piersici care ii da o nota fructata superba. Condimentele pot varia, dar mixul de ardei iute, ghimbir, soia, miere si gem face toti banii. Aici l-am pus peste un orez simplu, dar impaturit intr-o lipie sau pus intr-un sendvis e tot un eveniment de care n-o sa uiti prea curand. Si daca si voi ati mancat 95% din viata pui uscat ca talpa de bocanc, toata ideea bucatilor de-o inghititura e ca se fac foarte repede, 5-7 minute in tigaia incinsa la maximum. Deeeci? mancam si noi un puiut facut bine?