Tort cu doua foi de pandispan, un strat de piscoturi, crema de mascarpone cu cafea, crema de ciocolata alba, glazura oglinda din ciocolata, decorata cu fluturasi de ciocolata.

Stiti vorba "Socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ"? Ei bine, desi pentru Paste voiam initial un tort ciocolatos cu fructe si frisca, am savurat pana la urma un tort cu inghetata. Si nu, nu m-am razgandit, dar asta a iesit... Ca niciodata, nu mi s-a batut smantana dulce pentru frisca. Cu cateva modificari facute in situatie de criza, am obtinut cea mai buna inghetata, fara sa intentionez sau sa stiu ca acesta va fi rezultatul final. Va voi spune si voua cum in cele ce urmeaza.

Anul trecut am incercat pentru prima data sa adaptez o reteta de scones, pentru a obtine o varianta babyfriendly. Cum vechiul telefon a suferit acum ceva timp un tragic accident, nu reusesc sa mai gasesc fotografiile cu incercarea de atunci, cand am folosit zmeura congelata, in loc de afine, cum am folosit acum. Bine ca reteta a fost pastrata bine, caci am fost cuceriti cu totii. Nici nu stiu de ce a trecut atata timp fara sa mai fac. Pentru cine nu a aflat inca ce sunt scones, va spun acum ca sunt niste “biscuiti” cu care britanicii se delecteaza cand savureaza ceaiul. Sunt deliciosi, aromati, fragezi, mooooi in interior si cu o crusta foarte putin crocanta la exterior. Desi nu am folosit zahar sau alt indulcitor, va asigur ca sunt geniali. Untul da o aroma desavarsita, care invadeaza bucataria in timpul coacerii. Se pot servi simpli, cu sos de fructe proaspete, cu unt de arahide, cu iaurt sau alt derivat lactat, iar mamicile carora le place cafeaua cu siguranta vor fi incantate sa-i serveasca alaturi.

Biscuitii “coaja de copac” erau preferatii nostri in copilarie. Ne placea tuturor sa le rontaim mai ales de sarbatorile de iarna, dupa ce ne saturam de prajiturile cu crema.

O reteta delicioasa si aromata, foarte simpla de facut. Rezultatul a fost mult peste asteptarile mele. Se face dintr-o bucata de slanina stratificata cu carne, fleica, de pe burta porcului sau de langa antricot. Fara conservanti sau E-uri si cu putina rabdare si mai ales ca e facut de mine, stiu ce pun pe masa, pentru micul dejun sau, de ce nu, pe o masa de sarbatoare.

Nu puteam sa cred ca aceste sarmale pot sa aiba un gust atat de bun, numai cu urda umplute... Bunatatile acestea le-am mancat in Bucovina, la o pensiune agroturistica din Gura Humorului. Revenind acasa, le-am testat si eu. Sunt delicioase.