Uneori, ne aducem aminte ca prin minune de gusturi ale copilariei in asa fel, incat simtim pana si mirosurile care ne fac sa calatorim in dulcea copilarie. Asa mi s-a intamplat si mie astazi, dar nu va ascund faptul ca mi se intampla des acest lucru. Mi-am adus aminte de o prajitura care imi place mult si nu am asteptat, am luat la mana caietele si notitele bunicii mele Ilona. Intr-un final, am gasit reteta si m-am gandit sa o impartasesc cu voi. Este o prajitura simplu de preparat, dar cu un gust divin, pe care cred ca nu o mai mancasem de 30 de ani, uitand cu desavarsire de existenta ei. Nu stiu de cand dateaza reteta si nu am gasit informatii referitoare la acest lucru; ceea ce stiu cu siguranta e ca bunica mea avea reteta de la mama ei, strabunica mea, Karolina.