„Anul 1926, Berth Sachse lucra ca patiser pentru un hotel din Perth. Atunci, pentru prima oara a vazut-o pe Ana Pavlova dansand pe scena si pe urma plimbandu-se pe holurile hotelului unde el lucra. Patiserul a ramas incantat de pofta ei de viata, de zambetul ei, de gratia si de miscarile ei lejere. Ana adora dulciurile, Berth adora sa creeze noi prajituri pentru ea. Dupa cinci ani de la plecarea ei spre Europa, si dupa vestea mortii sale, Berth Sachse a hotarat sa dedice o intreaga prajitura in onoarea Anei. Acest dulce trebuia sa fie ca varfurile pe care dansa balerina, dar si moale ca miscarile ei. Alb, ca penele unei lebede, dar cu o pata de rosu, simbol al bolii care a doborat-o pe adorata Ana Pavlova.” Fiecare act intreprins are o cauza de reinterpretare. Nu mi-au placut niciodata bezelele. Nu pot sa nu va recunosc acest lucru, pentru ca altfel nu ati intelege entuziasmul meu cand am gustat prima felie din aceasta prajitura dietetica, careia imi place sa o dragalesc ca fiind diafana. Pentru o pavlova clasica, stim ca este necesara o cantitate foarte mare de zahar rafinat, lucru care transforma total prajitura in una hipercalorica. Doamne, si este atat de dulce, iar prima data (care a fost si ultima) cand am gustat dintr-o pavlova cu zahar, imi crantaneau dintii in gura. Basca sentimentul de vinovatie. Daca ai grija la dieta si vrei sa faci prajituri dietetice, renunta la zaharul rafinat!