Un desert italian (originar din Milano) deosebit, care ne-a cucerit cu textura si aromele lui. Nu ma asteptam sa-mi placa atat un cozonac, altul in afara de cel cu nuca si cacao, sau cel cu unt, asa cum ne-am obisnuit cu totii, insa acesta ne-a surprins. A fost ceva de munca la el, am vrut sa iasa perfect, dar si pentru ca am avut multe aluaturi de pregatit in weekend, am ales framantarea la mixer. Timpul de dospire este mai indelungat comparativ cu un cozonac obisnuit, pentru a capata forma unui dom, trebuie dospit de 3 ori, ceea ce poate dura si o zi intreaga, de aceea are si alta textura si alta aroma. De obicei, se face cu faina Manitoba (o faina de forta), insa nu am gasit si am vrut s-o inlocuiesc cu cea 650, care este bogata in gluten, insa mirosea a mucegai si a trebuit sa renunt si la aceasta. Asa ca a trebuit sa ma descurc cu ce am: faina alba 000. Singurul inconvenient este ca folosind o faina tip 000 la un astfel de aluat, produsul final se lasa un pic la coacere (din cauza continutului scazut de gluten). Cu siguranta o sa testez si faina Manitoba, ca sa vad diferenta. Se adauga ce mirodenii va plac, eu am folosit coaja de mandarine si de lamaie, stafide si rahat.